15 ianuarie - ziua lui Eminescu. Unde ești copilărie?

  • 15 Ian 2020

Copiii iubesc poveștile. Iar dacă ne aventurăm să le spunem despre năzdrăveniile copilăriei noastre, i-am captivat definitiv. Vor dori să le reluăm încă o dată și încă o dată. Ne-am gândit că poate ne-ar fi de folos să procedăm la fel și cu diverse personalități artistice. Prezentându-le partea umană într-un mod interesant, arătându-le că au fost copii și ei, au trăit, la rândul lor, întâmplări amuzante, bucurii și experiențe diverse, copiii vor fi curioși să le cunoască și opera.

...

Astăzi, 15 Ianuarie, este Ziua lui Mihai Eminescu.

...

„Neastâmpărat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia care să stea multă vreme lângă vatră, să deseneze purceluşi cu cărbune ca micul Călin din poveste. Pădurile erau aproape. Cu o carte şi doi-trei covrigi, el dispărea de acasă înfundându-se prin codrii din apropierea Ipoteştilor şi înnoptând pe unde putea“, scria George Călinescu.

...

Poetul a crescut la țară, cu bucuria de-a cutreiera liber și nestingherit împrejurimile satului său idilic, Ipotești, cu o carte într-o mână, doi-trei covrigi în cealaltă mână, dormind pe malul apelor. Cu frații se scălda în baltă și pe insula din mijlocul ei citeau din Robinson Crusoe, se războiau cu broaștele, făceau marșuri pe șura de paie.

Casa parinteasca avea livada si tei imensi.

...

Biografii spun că micul Eminescu era un puşti dezlănţuit, jucăuş şi hiperactiv, care devenise în scurt timp spaima satului. Călărea animalele, speria puii şi făcea o gălăgie de nedescris. Trăgea cu praştia în tot ce mişca. „Un copil care urlă trarara prin curte, bătând pasul prusian, cu chivară pe cap, spre panica coteţelor, care se urcă pe şură şi se ascunde în casă prin rafturile de la scrin şi lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine şi atacă gâştele”, îl descrie George Călinescu pe Mihail al lui Eminovici, în lucrarea biografică pe care i-a dedicat-o marelui poet.

...

Fratele său, Ilie, cu trei ani mai mare, un copil bălai şi la fel de neastâmpărat ca Mihai era partenerul său de aventuri. Se jucau împreună de-a războiul şi făceau iureş în tot satul. „Copii eram noi amândoi / Frate-meu şi cu mine / Din coji de nucă car cu boi / Făceam şi înhămam la el / Culbeci bătrâni cu coarne“, scria poetul.

...

Îi plăcea să colinde pădurile, văile și dealurile din jurul satului. Uneori, lipsea zile întregi de acasă, spre îngrijorarea și disperarea părinților săi: „Fiind băiet, păduri cutreieram/ Și mă culcam ades lângă izvor,/ Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-ascult cum apa sună-ncetișor,/ Un freamăt lin trecea din ram în ram /Și un miros venea adormitor, /Astfel ades eu nopți intregi am mas, /Blând îngânat de-al valurilor glas.” (fragment din poezia „Fiind băiet păduri cutreieram”)

...

Îi plăceau șezătoriile, unde asculta fascinat poveștile bătrânilor, doinele și baladele, basmele cu “zâne albe cu părul de aur roş“, Feți-frumoși și Ilene Cosânzene, dar și zicătorile și vorbele înțelepte ale locului: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodata n-or să vie iară,/ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri,/Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, /Abia-nțelese, pline de-nțelesuri.” (fragment din poezia „Trecut-au anii...”)

...

Matematica nu îi plăcea deloc, în schimb, citea, pe nerăsuflate, ore întregi toate cărțile, care îi picau în mână, împrumutate de la biblioteca școlii sau de la profesorii săi.

...

Poetul a îndrăgit natura, a observat-o cu atenție și a fost preocupat de modificările pe care le aduce fiecare anotimp. Satul copilăriei era situat în mijlocul pădurilor, iar influența peisajului feeric și-a poveștilor născute la sat, se regăsesc în întreaga sa operă literară. (Surse: Historia.ro, adevărul.ro)

Cu bune și cu rele, copilăria se înrădăcinează în sufletul fiecărui om.

...

"Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?"