Cum am reușit să îl motivăm pe Andrei să citească?

  • 28 Apr 2019

Multă lume ne întreabă cum am reușit să-l motivăm pe Andrei să citească. Am adunat câteva idei, pe care noi le-am folosit de-a lungul anilor și care ni s-au potrivit de minune. Sperăm că acestea vor constitui un răspuns la întrebarea: "Cum motivăm copiii să citească?"

Cum motivăm copiii să citească?

...

1. Mai întâi, ne-am înconjurat de cărți în casă. Am încercat să-i creăm o bibliotecă, cât mai variată, care cuprinde cărți potrivite vârstei lui, dar și mai complicate, pe care am ales să le parcurgem împreună. (prin complicate înțeleg, în mare parte terminologie de specialitate). L-am lăsat să răsfoiască cărțile, să dea paginile singur și am vorbit mult, arătându-i imaginile și încercând să ghicim ce urmează să se întâmple, pe baza ilustrațiilor. Andrei are în bibliotecă foarte multe cărți ilustrate, pentru că de mic a fost fascinat de desen și am considerat că era important să îl expunem unei variațiuni de stiluri. Apoi atlase, cărți de căutare (tare îndrăgite de el), fabule (mereu ne punea să îi citim când avea 4-5 ani, iar la sfârșit, ne spunea morala cu vorbele lui. Doamne ce ne mai plăcea!), multe povești, cărți de aventură, fantezie, artă, reviste și câte și mai câte. Prin joc, copiii cunosc lumea care îi înconjoară. La vârste mici, fiecare lectură era ca o joacă: imitam animalele, încercam să le și desenăm și apoi eram noi, personajele din cărți.

Ne-am înconjurat de cărți în casă.

...

2. Mereu am fost atenți la interesele și preferințele lui. Așa se face că în perioada 3 - 8 ani, zicea mereu că vrea să se facă paleontolog și îndrăgea dinozaurii foarte tare. Era necăjit, că se vor descoperi toți dinozaurii (fosilele lor), până va crește el mare. Am adunat în bibliotecă lui peste 25 de cărți despre dinozauri, cărora li se adaugă cartonașe cu dinozauri, jetoane, reviste și bineînțeles figurine. Întreaga familie cunoștea speciile dinozaurilor, iar Muzeul de Științe din Berlin, care are și dinozauri a fost în topul muzeelor noastre dragi și cu siguranță, cel mai vizitat. Probabil vă este cunoscut acest scenariu.

Am adunat în bibliotecă lui peste 25 de cărți despre dinozauri.

...

3. Am creat și o rutină de citit zilnic. Aceasta este atât un timp de calitate petrecut cu familia, cât și un timp de relaxare, de liniștire a copilului, la finalul zilei. Andrei adoarme mult mai repede, dacă îi citim seara. Când era mic, nu aveam o anumită oră de citit. Ne aducea cărțile ori de câte ori dorea, în orice moment al zilei și atât. Repetiția ajută la o mai bună înțelegere a textului și la îmbunătățirea vocabularului. Cu timpul am creat împreună rutina poveștii de seară. Desigur cititul, în timpul zilei rămânea și el, dar seara era fără excepție. Păstrăm și azi această rutină. Am continuat să îi citim cu voce tare, și după ce el a învățat să citească singur. Au fost numai câteva excepții, serile în care era prea prins de ceva carte și mai bine își citea singur. Acum citim de exemplu: Erus în Valea Iubirii.

Cu timpul am creat împreună rutina poveștii de seară.

...

4. Copiii imită comportamentul părinților. Așadar, Andrei ne-a văzut pe noi citind și cred că apoi și-a dorit să facă și el la fel. Pe de altă parte, sunt convinsă că dacă l-aș fi trimis să citească, dar nu ne-ar fi văzut pe noi, probabil nu ar fi îndrăgit așa mult cărțile. La noi, fiecare e cu cartea lui. Pe parcursul lecturii, mai discutăm care e subiectul cărților noastre, ce se mai întâmplă cu personajele noastre. Uneori citim aceeași carte și apoi discutăm, să vedem ce a înțeles fiecare sau ce i-a plăcut cel mai mult. Un astfel de exemplu a fost cartea Minunea scrisă de R.J. Palacio, pe care am îndrăgit-o amândoi, iar temele de discutat au fost numeroase. Copiii trebuie să ne vadă pe noi citind și astfel vor fi impulsionați să citească!

Andrei ne-a văzut pe noi citind și cred că apoi și-a dorit să facă și el la fel.

...

5. Am fost mereu vizitatori de seamă ai bibliotecilor și librăriilor și mergem cu mare bucurie, de fiecare dată. Cu timpul motivele s-au mai schimbat. La început era foarte încântat, pe lângă cărți, de reușita lui de a-și scana singur cărțile și de-a utiliza cardul de bibliotecă. Apoi a reușit să își ducă singur toate cărțile alese și nu mai avea nevoie de ajutor. Bibliotecile de stat au o bună și variată selecție de cărți și sunt de mare ajutor, pentru copii și părinți. Bibliotecile mai oferă și diverse lecturi de carte, momente, care sunt pe placul copiilor.

Bibliotecile de stat au o bună și variată selecție de cărți și sunt de mare ajutor, pentru copii și părinți.

...

6. L-am încurajat să își aleagă singur cărțile, dar în plus, recunosc, mai puneam și eu câte o carte aleasă de mine. Uneori cartea mea era o opțiune mai bună, alteori nu chiar. Dar așa avea alternative și tot îi plăcea ceva. Revistele și comics-urile i-au plăcut dintotdeauna și datorită lor a prins curaj, să încerce și singur să scrie mici texte. De asemenea, unele dintre desenele lui conțin și text amuzant.

Revistele și comics-urile i-au plăcut dintotdeauna și datorită lor a prins curaj, să încerce și singur să scrie mici texte.

...

7. Nouă ne place să călătorim mult și mereu citeam împreună diverse afișe stradale, panouri de publicitate, iar cu timpul a început singur să ni le citească și a fost mândru de micile lui reușite. Etichetele produselor alimentare și de uz personal au fost un alt exercițiu folosit de noi. Și mai descoperea câte ceva și foarte încântat venea să ne spună, să nu mai consumăm sau din contră produsul e ok și e bine să îl cumpărăm, în continuare.

Etichetele produselor alimentare și de uz personal au fost un alt exercițiu folosit de noi.

...

8. Tot legat de călătorii. Am învățat, de când suntem la Berlin, căci la fel cum nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite, tot așa nu plecăm de acasă, fără rucsacul lui Andrei bine pregătit. Aceasta înseamnă o carte de citit, creioane colorate și foi de hârtie de desenat, apă și ceva de ronțăit. De multe ori, cartea s-a dovedit a fi salvarea, din situații care se anunțau foarte “plictisitoare”.

Nu plecăm de acasă, fără rucsacul lui Andrei bine pregătit.

...

9. Bilețelele scrise din cutia de mâncare. În primii ani de școală, în aproape fiecare pachet de mâncare îi strecuram câte un bilețel scris, în limba română, care conținea câteva cuvinte, fie de încurajare sau de iubire. Abia aștepta să le citească, iar eu eram foarte încântată. Răspunsul lui Andrei la aceste mici atenții l-am văzut în anii următori, când m-am bucurat tare să primesc o mulțime de scrisori, în limba română, cu mici greșeli de ortografie, dar pline de cele mai inocente gânduri și mai frumoase intenții.

În primii ani de școală, în aproape fiecare pachet de mâncare îi strecuram câte un bilețel scris, în limba română

...

10. Cititul cu voce tare părinților, bunicilor și mătușilor. Am introdus o tradiție în familia extinsă. De fiecare dată când ne reunim cu familia, Andrei citește o carte, nu foarte lungă, apoi împarte roluri fiecăruia și ar fi bine ca toată lumea să fie atent, altfel nu o să își știe rolul. Cărțile lui Mario Ramos, Lupul cel puternic și Lupul cel frumos, au fost apreciate de toți participanții, în special datorită textului foarte amuzant și au stârnit reprize lungi de râsete.

De fiecare dată când ne reunim cu familia, Andrei citește o carte.

...

11. Am participat la workshop-uri de lectură sau de ilustrație, organizate de librării, biblioteci sau târguri de carte. Astfel a avut ocazia să întâlnească și să pună întrebări unor autori sau ilustratori îndrăgiți. Amintim câteva nume: Peter Goes (Timeline. O călătorie prin istoria lumii), Mies van Hout (Heute bin ich), Torben Kuhlmann (Edison, Armstrong, Lindbergh), Irina Dobrescu (Lupul jucător de poker).

...

12. Multe cărți au fost ecranizate, dar regula noastră este să citim mai întâi cartea. Așa am procedat în cazul mai multor cărți și, în majoritatea cazurilor, Andrei a concluzionat că au fost mai interesante cărțile, deoarece cuprind mai multe detalii și informații.

...

13. În încheiere, aș vrea să subliniez și ajutorul primit din partea educatorilor și al profesorilor, care, în cazul nostru, a contribuit semnificativ, la formarea lui Andrei cititorul. Despre acest subiect voi scrie cât de curând.

Sper să vă fie de folos practicile noastre și așteptăm noi idei, pe care să le încercăm și noi!

Aș vrea să subliniez și ajutorul primit din partea educatorilor și al profesorilor

...

Andrei citește cărții de copii