Recomandările lui Andrei - Ianuarie 2020

Recomandările lui Andrei - Ianuarie 2020

Bianca Bolog ianuarie 30, 2020

Continuăm, după o scurtă pauză, cu recomandările lui Andrei. 

Avantajul de-a primi multe cărți este că le răsfoiești de cum le primești. Alegi câteva, care par să te atragă la prima vedere și apoi vezi dacă ai avut dreptate sau nu.” (Andrei)

...

Un băiat pe nume Crăciun, de Matt Haig

 

Un băiat numit Crăciun este una dintre cele mai frumoase cărți, pe care dorești să o citești. Are de toate: zăpadă, aventuri, magie, umor, reni, turtă dulce, elfi, spiriduși și un băiat pe nume Nikolas, căruia nu îi este teama sa creadă în magie.

Lecția, pe care o învață Nikolas și, odată cu el, copiii de toate vârstele care citesc cartea, este că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții, mari și mici.

Plină de înțelepciune și umor, Un băiat numit Crăciun, este deja un clasic în devenire, o poveste neobișnuită și incitantă, scrisă de autorul de succes Matt Haig și minunat ilustrată de Chris Mould.

Andrei: “Mie îmi place foarte multe să citesc despre Crăciun. Am multe cărți, pe care le citesc deja de câțiva ani și mereu îmi place să le recitesc. La cartea aceasta, Un băiat pe nume Crăciun, m-a atras ideea unei noi reinterpretări a Crăciunului. Sunt curios din fire și îmi place să descopăr ideile altor autori pe această temă, dar mai ales cum reușesc să ilustreze povestea. În general, sunt atent la ochii lui Moș Crăciun și îmi place să fie blânzi, să te privească de parcă ar vrea să te îmbrățișeze.

Povestea lui Nikolas este puțin tristă, amuzantă pe alocuri și captivantă în întregime. Cel mai trist mi s-a părut că mama lui a murit, iar tatăl nevoit să muncească mult, pentru că banii erau puțini, l-a lăsat cu o mătușă foarte rea, care se purta urât cu el. Personajele mele preferate au fost Nikolas și Zâna care zicea mereu adevărul. Nikolas era tare bun la inimă, foarte curajos și credea în elfi, credea că ei există cu adevărat. Mi-a plăcut și atunci când a spus că nu trebuie să lăsăm frică să ne conducă. 

Ilustrațiile au fost realizate numai în creion, ca niște schițe cu multe detalii - mi-au plăcut. 

Cred că această carte se potrivește tuturor: părinților, bunicilor, mătușilor și desigur copiilor.”

Vârsta recomandată: 8 - 12 ani

...

Cercul, de Mihaela Coșescu

Cercul este o poveste despre copiii rămași acasă, la mare depărtare de brațele părinților lor plecați în alte țări pentru a împlini nevoile materiale ale familiei.

Este o poveste despre iubire necondiționată, despre nevoia copiilor de a fi împreună cu părinții lor, o poveste despre dor și despre suferință, dar și despre speranță, regăsire.

Andrei: “Am găsit ideea cărții interesantă: un cerc care te ajută să îți transformi fantezia în realitate, un fel de cerc magic. Cartea am citit-o împreună cu mama chiar în seara când a ajuns la noi. Imaginația lui Ionuț e asemenea tuturor copiilor - foarte generoasă. Cel mai mult mi-a plăcut cum s-a gândit să pună toate lucrurile mamei în cerc și apoi ea a venit să-l țină în brațe. Mama m-a întrebat curioasă dacă oare chiar a venit în adevărat sau a fost numai în imaginația lui. Răspunsul meu a fost destul de convingător: mama băiețelul s-a întors. Ilustrațiile sunt calde, în culori pastelate (cum spune mama) și se potrivesc cu povestea.

Vârsta recomandată: - 10 ani

...

Teatrul corpului omenesc, de Maris Wicks

Bun venit la Teatrul Corpului Uman!

Gazda spectacolului este un schelet uman. Și o să-ți explice totul: ce sunt celulele, de ce sughițăm, cum apar copiii, cum funcționează sistemul respirator și multe, multe alte lucruri.

Andrei: “Este super amuzantă, deloc plictisitoare. Țin minte tot felul de informații, datorită desenelor și modului de prezentare - o carte de benzi desenate. Mă ajută să înțeleg multe lucruri despre corpul meu.

Corpul uman este o aventură totală.” 

Vârsta recomandată: 10 - 99 ani 

...

Poți să fluieri, Johanna, de Ulf Stark

Născută din joacă și curiozitate, prietenia dintre cei doi copii și bătrânul Nils de la cămin se transformă într-o întâlnire care le dă celor trei prilejul să-și ofere reciproc o dragoste simplă, firească și necondiționată. 

Andrei: “O poveste foarte emoționantă despre prietenia dintre doi copii prieteni și un “bunic împrumutat” de la căminul de bătrâni. Mi-a plăcut mult că bunicul Nils a acceptat joaca de-a bunicul. Cățăratul în cireș pe furiș ca să nu-i prindă vecinul cel morocănos mi s-a părut foarte aventuros și cu siguranță, aș încerca și eu. Mi-a mai plăcut cum se pregăteau pentru întâlnire atât bunicul, care aștepta nerăbdător, cât și Berna, mândru tare că are un bunic, cu care poate face activități despre care numai auzise, dar nu le probase până acum. În final, copilul îl pierde pe bunicul lui și am fost ușor trist, dar mama mi-a spus că dispariția celor dragi, la vremea bătrâneții face parte din ciclul vieții. Ar fi bine să ne bucurăm de bunici și de cei dragi cât putem de mult, să le dăruim bucurii și momente de care să ne amintim cu drag, la fel ca personajele din această poveste. Cred că această carte trebuie să fie citită.

Vârsta recomandată: 6-12 ani

...

Primele mele versuri, poezii și cântecele, de Walter Reiss

Această carte minunat ilustrată de Walter Riess reuneşte versuri, poezii şi cântece cunoscute de cei mai mulţi dintre noi, părinţi sau bunici. Sunt adunate într-un singur volum cele mai frumoase dintre ele, numai bune de împărtăşit cu copiii de peste 2 ani. Acestea fac parte din moştenirea noastră, ne-au fost spuse de către bunici, părinţi sau le-am învăţat la grădiniţă. 

Andrei: “Cu toate că această carte este recomandată copiilor mai mici, mie mi-a plăcut mult să petrec timp cu mama și mătușa mea răsfoindu-i paginile și alegându-ne preferatele. De exemplu mi-a plăcut poezia cu zestrea, cea cu puișorul cafeniu, petrecerea broscuțelor, în pădurea cu alune și altele, iar mătușii mele cea cu bate vântul frunzele. Am râs cu lacrimi pentru că fiecare și-a amintit ceva amuzant, apoi am încercat să imităm anumite mișcări din poezii și ceilalți să ghicească poezia. 

Voi recunoașteți cântecul?

“Oac oac diri-diri-dam 

Oac-oac oac-oac diri-diri-dam”

Cred că și bunicilor le-ar fi plăcut. Îmi spun mereu cum era pe vremea lor și ce serbări se organizau. La început se tot întrebau de ce noi nu facem aici ceva asemănător, dar cu timpul s-au obișnuit. O să mai recitim cartea, când ne vom reîntâlni cu ei.

Vârsta recomandată: 2 - 99 ani

...

Seria Copacul depărtărilor: Pădurea fermecatăMagia Copacului Depărtărilor, Lumea din Copacul Depărtărilor, de Enid Blyton

Credeai că ai citit toate cărţile cu minuni, toate cărţile despre copaci fermecaţi şi păduri misterioase? Stai să vezi ce găsesc cei trei fraţi – Beth, Frannie şi Joe – în pădurea de lângă noua lor casă!

Andrei: “Această serie plină de imaginație este chiar pe gustul nostru al copiilor, pentru că ne este mai ușor să o înțelegem. M-am și imaginat în Copacul depărtărilor alături de Beth, Franie și Joe, personajele acestei cărți. De fapt cei trei frați, care tocmai s-au mutat în casă nouă, sunt personajele oameni normali ca mine, căci restul sunt foarte neobișnuite. Ele trăiesc într-un copac nemaiîntâlnit, Copacul Depărtărilor, și fac lucruri la fel de surprinzătoare. Pe măsură ce urci în Copacul depărtărilor - căsuța lor îi descoperi pe fiecare dintre ei. Astfel am citit împreună cu tata despre doamna Spălăceală, Lună-Plină, Zâna Mătăsuță și alții, dar preferatul meu a fost Moș Cratiță. Era plin de oale, care toate sunau când se mișca și mereu auzea greșit ceea ce i se spunea, iar mie mi se părea foarte, foarte amuzant. Și doamna Spălăceală era amuzantă de tot, căci mereu arunca apa peste cei care treceau pe sub geamul ei.

Deasupra Copacului Depărtărilor era un drum către noi tărâmuri, care se schimbau mereu și de la care nu știi niciodată ce urmează să se întâmple. Tărâmul Leacurilor a fost preferatul meu. Moș Cratiță, ca de obicei, a auzit greșit și a zis că vrea și el ananas, când de fapt era o poțiune care îi creștea nasul.”

Seria aceasta am citit-o mai demult, dar o recomand tuturor copiilor dornici de aventură, în fiecare seară.

Vârsta recomandată: 7 - 10 ani

...

Ultima călătorie. Doctorul Korczak și copiii săi, Irène Cohen-Janca

Aceasta este povestea adevărată a omului ale cărui idei au inspirat profund Convenția internațională a ONU cu privire la drepturile copilului. O poveste despre curaj, hotărâre și dragoste de viață și, mai presus de toate, despre respectul față de copii și copilărie.

Pe 29 noiembrie 1940, aproape 200 de copii evrei mărșăluiesc pe străzile din Varșovia. Cu inima strânsă, dar cu fruntea sus, conduși de iubitul lor doctor Korczak, părăsesc frumosul orfelinat din strada Krochmalna pentru a merge în ghetou. Noua lor casă e mult mai mică, iar ghetoul este de fapt o închisoare unde evreii sunt închiși de naziști. Dar doctorul Korczak veghează asupra copiilor săi. Îi va însoți până în ultima lor călătorie, în lagărul de la Treblinka.

Andrei: “Cartea aceasta am citit-o împreună cu mama, o pagină eu, o pagină mama. Este altfel decât cărțile citite până acum. Este povestea tristă, dar adevărată a unor copii, care sunt scoși din casa lor frumoasă și duși “dincolo”, iar “dincolo” e un loc îngrădit cu sârmă ghimpată, cu mâncare puțină sau deloc, cu frig și boală, așa cum am văzut în ilustrații. Pan Doktor este blând și ascultă pe fiecare copil. Mi-a plăcut că l-a concediat pe adultul care a lovit un copil. Pe mama a încântat-o ideea doctorului cu “ilustratele - amintire” folosite pentru a-i încuraja pe copii.

Au fost și cuvinte noi, pe care nu le cunoșteam, iar explicațiile primite și ilustratele cărții mi-au fost de ajutor. Trebuie să știți că ilustrațiile sunt mai întunecoase, dar nu te sperie, iar paginile de la finalul cărții, care se deschid mult și îi arătă pe copii împreună cu protectorul lor sunt preferatele mele.

Recomand să citiți această carte împreună cu cineva mai mare: un părinte, un bunic, mătușă, educator.

Vârsta recomandată: 9 - 99 ani

...

Lasă un comentariu

Notă: comentariile trebuie aprobate înainte de publicare.