Și poveștile au o poveste a lor. Maria e curioasă să afle de unde vin ele. Ca în fiecare seară, mama ei o ia în brațe și, pe fotoliul lor preferat, galben, începe să-i povestească despre o bunicuță care nu avea cum să o vadă pe nepoțica ei decât cam o dată pe an. Dorul le cuprindea apoi pe amândouă, despărțite atâta timp. Noroc cu pârâul care izvora în apropiere de casa bunicuței și curgea crescând până ajungea departe, departe, devenind un fluviu măreț, apoi se vărsa în mare chiar unde locuia nepoțica împreună cu părinții ei! Bunicuței i-a venit o idee...
