Barza
Despre stabilitate și încredere, despre ce e trecător și ce rămâne
Vine primăvara. Jakub, un băiețel de undeva, dintr-un sat, se joacă prin grădină și pe deal cu prietena lui, Eliška. Ici-colo, câte un petec de zăpadă le aduce aminte de iarnă. E soare și din ce în ce mai cald. Zi după zi, răsar ghioceii, apoi păpădiile, apoi lalelele… Animalele ies la lumină, multe păsări deja au pui. Ar cam fi vremea să se-ntoarcă și Blanka, barza care își face cuib în fiecare an pe casa lui Jakub.
Dar dacă anul acesta Blanka își va face cuib în altă parte? Ca să nu se întâmple așa ceva, Jakub se gândește că trebuie neapărat s-o întâmpine pe Blanka la marginea satului. Oare îl va recunoaște barza pe băiețel dacă el va fi primul care îi va ieși în cale? Și va zbura după el până la casa lui, spre a-și face cuib acolo unde l-a avut și anul trecut?
— Vezi, Eliška, ce bine mă cunoaște Blanka? M-a găsit singură, fără niciun ajutor. Chiar dacă acum sunt mai mare.
Pornind de la simbolistica primăverii și a renașterii, Milena Lukešová ne propune o meditație despre schimbare și statornicie, despre ce e trecător și ce rămâne. Jakub crește, își deschide aripile și descoperă lumea, dar are nevoie, ca orice copil, de stabilitate și încredere, exact cum mama sa spune despre el: „Jakub al meu nu se pierde. Întotdeauna găsește drumul bun.“