Cartea Copiii lui Poppy continuă povestea șoriceilor din Desișul de Muri. "Poppy era sus, la etaj, și încerca să culce bebelușii, dar de fiecare dată când închideau ochii, zdrăngănitul morii zgâlțâia podelele și-i trezea din nou. "
M-am documentat în permanență, am umplut caiete și dosare cu toate amănuntele posibile din viața unui șoarece. A trebuit să elimin, atât cât s-a putut, conceptele omenești. Am inventat, de exemplu, un sistem de măsurare bazat pe cozi și lăbuțe și nu pe picioare și țoli. Greutatea se măsoară în ghinde și boabe de grâu, iar timpul se măsoară cu cadrane solare, lumânări gradate sau clepsidre cu apă. (Jill Barklem)