Omul rămâne totuși un animal plăpând, vulnerabil și însingurat. Fericit cel ce poate face film, fiindcă trăiește mai multe vieți, dar ar trebui să ştie de la început că va uita să-și trăiască propria viață. (...) El era Omuletul. [Gopo] s-a întâlnit cu Fellini, Wajda, Tarkovski, Antonioni, Disney, Wells şi, într-un târziu, a fost chemat de Dumnezeu pentru o ultimă întâlnire: moartea vieţii lui... un alt subiect fantastic. (MIRCEA BUNESCU)