George este un uriaș care poartă mereu aceleași haine vechi și ponosite. Nu se știe de ce, poate pentru că în orășelul liniștit în care locuiește nu sunt magazine cu haine pentru uriași. Dar într-o zi, în oraș se deschide o prăvălie nouă unde se găsesc haine foarte-foarte mari. Numai bune pentru George, care nu stă mult pe gânduri și își cumpără de toate. Ce cravată elegantă, ce cămașă fină, ce pantofi strălucitori are acum George... E complet schimbat. Acum, se plimbă vesel pe străzi, depășind în înălțime casele din jur.
Dar, chiar dacă privește totul, vrând-nevrând, de sus, George are timp să fie atent și să-i ajute pe cei pe care îi întâlnește. Oare cravata sa de uriaș n-ar fi bună ca fular pentru această biată girafă cu guturai? Pantofii săi cei noi n-ar fi buni ca adăpost pentru familia de șoricei care a rămas fără casă? Una dintre șosetele sale — că are două, la urma urmei — n-ar fi un sac de dormit moale și călduros pentru puiul de vulpe care hoinărește prin pădure? Iar cămașa, că aproape numai ea i-a rămas, ia uite ce velă minunată ar fi pentru o barcă.
Hainele cele noi sunt doar... haine. Poate că George e cel mai fain uriaș din oraș sau poate că nu. Dar e cu siguranță cel mai prietenos.
George era uriaș. Era cel mai flenduros uriaș din oraș. Umbla tot timpul încălțat cu vechile lui sandale maro și purta același cămeșoi jerpelit. „Ce bine-ar fi de n-aș mai fi cel mai flenduros uriaș din oraș“, își spunea el mereu, abătut. Dar într-o zi, George a văzut că în oraș se deschisese o prăvălie nouă. Era plină de haine faine. Așa că și-a cumpărat...