Cea mai cunoscută carte de istorie pentru copii
De la Vechiul Regat Egiptean la Cruciade, de la căderea Romei la căderea Zidului Berlinului – iată ambițiosul orizont al acestei „scurte“ istorii, pe care cel mai important istoric de artă al secolului, Ernst Gombrich, a scris-o în tinerețe și care rămâne și azi una dintre cele mai citite cărți ale genului.
Gombrich reușește să strecoare mii de ani de istorie în doar câteva sute de pagini, fără să-ți lase impresia că a uitat ceva esențial: multe dintre momentele importante ale istoriei lumii sunt aici, povestite toate pentru copii.
Aprecierile criticilor:
- „Un manifesto pentru libertate și integritate... o lectură uluitoare... o să existe multe generații viitoare de istorici care o să-i atribuie pasiunea lor de o viață pentru istorie – și pentru adevăr.” Lisa Jardine, The Times
- „Gombrich pornește la drum cu cea mai fermecătoare definiție a istoriei pe care am întâlnit-o vreodată... Fiecare pagină mustește de toleranță, rațiune și umanitate.” Amanda Vickery, The Guardian
De ce să o citești:
-
Ernst Gombrich prezintă mai multe perioade istorice pe înțelesul copiilor.
-
Este o foarte frumoasă și prietenoasă introducere în Istoria Universală.
-
Fiecare pagină mustește de toleranță, rațiune și umanitate.
Citate interesante din carte:
-
„Tocmai cel care dorește să facă ceva nou trebuie să cunoască bine ce e vechi.”
-
„Atenienii nu-și petreceau tot timpul plimbându-se încoace și-ncolo prin sălile lor cu coloane și pe terenurile de sport pentru a discuta despre esenţa lumii, despre cum s-o poţi recunoaște și despre ce este important în viaţă. Au privit lumea nu numai cu gânduri noi, ci și cu alţi ochi.
Era ca și cum nimeni nu mai văzuse înainte lumea, așa era de nouă, de simplă și de frumoasă în reprezentările artiștilor greci.”
-
„Cel mai mare lucru pe care îl poţi realiza pe pământ este să nu îţi mai dorești nimic. Aceasta este «liniștea interioară a mării» despre care vorbește Buddha, fericirea cea mare și liniștită a omului care nu râvnește la nimic pe pământ. Cel care e la fel de bun cu toţi ceilalţi oamenii și care nu cere nimic de la nimeni.”
-
„Cine putea oferi multe serbări pline de bogăţie și împărţea multe grâne era iubit în Roma și putea să își permită orice. Îţi închipui că mulţi încercau să facă asta. Uneori, cineva avea sprijinul oștilor și al nobililor romani de partea sa, altcineva avea masele populare și ţăranii săraci. Atunci, cei doi se luptau multă vreme pentru putere și câștiga ba unul, ba celălalt.”
-
„Tot ce era grecesc era considerat la acea vreme frumos, așa că era o dovadă de nobleţe la Roma să vorbești greaca, să citești vechii poeţi eleni și să colecţionezi opere de artă elene. Și acesta a fost un noroc pentru noi. Pentru că, dacă romanii nu ar fi făcut toate acestea, astăzi nu am mai fi știut mare lucru despre arta greacă.”
-
„Niciodată nu îi favoriza pe cei care te lingușesc cel mai mult, ci apreciază-i pe cei care îndrăznesc să nu îţi fie pe plac pentru o cauză bună. Niciodată să nu îţi neglijezi treburile de dragul distracţiei, stabilește o ordine și reguli în viaţa ta prin care să îţi împarţi timpul de odihnă și timpul de distracţii. Acordă toată atenţia treburilor domniei. Ascultă cât mai mult, înainte de a lua o decizie. Fă tot ce îţi stă în putinţă pentru a cunoaște bine oamenii excepţionali și pentru a te putea folosi de ei când ai nevoie. Fii amabil cu toată lumea, nu jigni pe nimeni.“ (citat dintr-o scrisoare a lui Ludovic al XIV-lea către un nepot al său)