Tomata cu scufiță și Festivalul de literatură românească și moldovenească "Don’t look back!"
La finalului lunii februarie a avut loc la Berlin Festivalul de literatură românească și moldovenească. Festivalul se numește Don’t look back! și anul acesta a fost centrat pe origini, emigrare, identitate și ideea de ‘acasă’
Din păcate, nu am reușit să scriu prea multe despre acest acest festival, dar vreau să vă recomand blogul Andreei Ursu-Lişteveanu, o “veterană” în zona bloggingului, care s-a descurcat mai bine decât aș fi putut eu să o fac cu redarea aspectelor bune și mai puțin bune ale festivalului. Andreea scrie cu multă pasiune despre cărți, despre călătorii, locuri faine, despre ce o face să plângă, să râdă, despre ce o revoltă, despre ce o intrigă, despre relația cu Ada și multe alte teme, pe care vă invit să le descoperiți pe blogul ei, Tomata cu scufiță.
Andreea este inspirațională și autentică. Cred că s-ar bucura dacă i-ați da de veste că ați ajuns în vizită pe la ea.
Un mic fragment de pe blog despre cartea Grădina de sticlă scrisă de Tatiana Țîbuleac:
“Grădina de sticlă nu e despre emigrare, ci despre relația complicată dintre Lastocika și mama ei adoptivă pe fundalul comunismului moldovenesc. Cei de vârsta autoarei și cei care am trăit acele vremuri, înțelegem de ce relația e atât de toxică între ele. Pentru că ăla era stilul de parenting al anilor 1980 și majoritatea părinților nu își demonstrau iubirea prin cuvinte sau gesturi, dimpotrivă, așa cum spune autoarea, vorbind urât încercau să-i pregătească pentru lumea și viața grea în care vor crește. Revenind la comunism, a explicat de ce cel moldovenesc a fost diferit puțin față de cel românesc. Citez aproximativ: “Noi am avut destulă mâncare, nu am avut Securitate, însă ni s-a luat limba. Nu mai aveam voie să comunicăm verbal sau în scris în limba română. Și deși pare pretențios, mai ales azi când mai toți oamenii vorbesc 2-3 limbi străine, pentru noi a fost o tragedie”. Și cel mai bine a exemplificat această tragedie când i-a arătat fiului ei de 13 ani o carte cu povești din copilăria ei. O carte pe care doar și numai moldovenii o pot citi pentru că sunt cuvinte în română scrise cu litere chirilice. Nici românii, nici rușii nu pot înțelege ce scrie acolo. La momentul asta, moderatorul își pierduse răbdarea că nu prea avusese răgaz să pună întrebări și a făcut o remarcă de genul: “Bine că acuma nu mai avem problema asta cu limba” sau ceva de genul, după care a încheiat panelul.
Însă mai spun un lucru despre momentul ei: ea încurajează emigranții să se uite înapoi. Să își învețe copiii despre lumea în care au trăit părinții, despre altă realitate pe care nu o vor cunoaște niciodată.”
Cărțile în limba română ale Tatianei Țîbuleac, apărute la editura Cartier, le descoperiți în librăria noastră aici:
