A fost odată un urs atât de plin de iubire și de fericire, încât ori de câte ori întâlnea vreo făptură vie, o strângea în brațe cu patos.
Ursul își petrecea zilele colindând pădurea, făcându-și noi prieteni (ce rămâneau uimiți) și salutându-și vechile cunoștințe (încă surprinse) cu niște îmbrățișări uriașe, cât el de mari. Într-o zi, însă, întâlni un om ce purta cu el un topor pentru tăiat copaci. Și parcă dintr-o dată i se risipi apetitul pentru afecțiune.