Recomandările lui Andrei - Iunie 2020

1. Povești despre Păcală și Tândală

Frați de cruce sau frați de noroc, Păcală și Tândală sunt mari maeștri ai ridicolului și prostiei care amuză, dar în același timp educă.

Îmi plac atât de mult poveștile cu Păcală și Tândală, pe care mi le citesc părinții. Boierul aproape în toate cazurile pare să fie personajul negativ, iar cei doi frați de cruce reușesc să îi dea câte o lecție de viață, pe care să nu o uite prea repede. Deja le recitim și cu toate că știu ce urmează, mă amuză foarte mult.

Am învățat o mulțime de cuvinte românești precum: mălai, logofăt, beleaua, ispravnic, simbrie, argat, șugubăț și multe altele. A fost nevoie să mi se explice sensul lor, dar acum mai folosesc și eu parte din ele. Am cam uimit-o pe bunica, când i-am spus că sunt cam șugubăț.

Multe expresii, precum "Cine seamănă s-adună","Lupul își schimbă părul, dar năravul ba"… le cunoșteam, dar mi-a plăcut că fiecare poveste avea titlu și zicala, care cuprindea întreaga învățătură. Ilustrațiile cred că s-au potrivit de minune cu povestea.

Nu aș putea alege o poveste preferată, căci fiecare e specială. Le recomand tuturor copiilor și părinților să le citească, dacă vor să râdă mult și să petreacă timp amuzant împreună!

 

2. Pax, de Sara Pennypacker

Este o poveste despre devotament și prietenie - prietenia dintre dintre un băiețel de 12 ani, Peter și o vulpiță, Pax. O dată cu plecare în război a tatălui lui Peter, copilul este forțat să își abandoneze în pădure prietenul, pe Pax, vulpea de care a avut grijă și care, din pricina aceasta, este complet nepregătită să supraviețuiască în sălbăticie.

Determinat să o găsească departe de casa bunicului și să o aducă înapoi, Peter va pleca în căutare sa, dar fiind nepregătit la rându-i pentru o astfel de aventură, va avea nevoie de ajutorul Volei, o femei care locuiește singură în pădure, o veterană marcată pentru totdeauna de experiența de douăzeci de ani în război și de povara infinită a crimei.

Am tot amânat să citesc această carte. Nu aș putea spune exact de ce, dar, în final, am început și în patru zile am terminat-o. Cartea e captivantă. Capitolele sunt așa bine construite, încât abia aștepți să vezi ce se întâmplă în continuare. Când povestea devine tot mai interesantă, capitolul lui Pax se încheie și urmează capitolul următor care continuă povestea lui Peter.

Am citit chiar și finalul cărții înainte de a termina, căci nu mai aveam răbdare. Am acceptat finalul și m-am întors unde rămăsesem cu cartea. Mi-a plăcut foarte mult această carte.

 

3. Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl

Domnul Fox iese în fiecare noapte și fură câte ceva de-ale gurii de la trei fermieri tare nesuferiți: de la Boggis fură găini, de la Bunce, rațe și gâște, iar de la Bean, curcani.

Asta până când, exasperați, aceștia pun la cale un plan ca să-l scoată pe vulpoi din vizuină. Însă fermierii nu știu cât de fantastic este domnul Fox și de câte este în stare să își apere familia.

Am citit cartea și am desenat peripețiile fermierilor și ale vulpoiului. Traducerea textului e așa de amuzantă și mi-a plăcut așa de mult, încât o perioadă numai găina durdulie și curcanul drăgălaș îmi venea în minte. Cu siguranță se potrivește și celor mai mici decât mine.

4. Norișorul Roz, de Cristina Donovici

Descoperind că este diferit de frații săi, Norișorul Roz caută să-și găsească menirea în lume. Încercând să descopere cum de este așa diferit și ce să facă ca să-și găsească locul, Norișorul Roz are parte de o minunată aventură, la capătul căreia va descoperi acceptarea propriei unicități.

Știam povestea de mai multă vreme. Am ascultat-o și online pe Poveștile Cristinei, dar eram curios cum o să fie ilustrată. Am primit-o abia de câteva zile și pot spune că o să fie pe placul multor copii și mămici.

Cartea ne reamintește că fiecare dintre noi este special și are o putere numai a lui. Nu trebuie să ne descurajăm, ci să ne căutăm drumul și superputerea. Ilustrațiile sunt parcă desprinse din lumea norilor. Așa mă gândeam și eu că este sus printre nori: multă pufoșenie, personaje prietenoase și viața de zi cu zi, cam ca pe pământ: cu zile bune și mai puțin bune.

Recomand cartea tuturor celor care îl cunoașteți pe Norisorul roz, cât și celor care sunteți curioși să-l descoperiți.

5. Ziua când creioanele colorate au plecat, de Oliver Jeffers

Micul Duncan ar vrea să coloreze, dar tot ce găsește în cutia de creioane e un teanc de scrisori. „Am plecat!“ zice fiecare scrisoare și creioanele se plâng ba că băieţelul le folosește prea mult, ba că nu le bagă deloc în seamă.

Creionul Albastru e frânt de oboseală, Creionul Roz se plictisește nefolosit, în timp ce Galbenul și Portocaliul mai să se ia la ceartă încercând să dezlege misterul adevăratei culori a soarelui. Oare ce va face Duncan să-și împace creioanele supărate?

Cred că tuturor copiilor le place să coloreze. A fost și este, în continuare una dintre activitățile mele preferate. Împreună cu mama, am descoperit lumea cu ajutorul culorilor: soarele este galben, inima roșie, cerul albastru, natura verde. Este o carte tare amuzantă, plină de scrisori, de la toate creioanele din cutie.

Duncan, băiatul care colorează cu ele, citește scrisorile și află care sunt, în realitate, nemulțumirile acestora: oranj și galben se ceartă pentru culoarea soarelui, griul este obosit după ce a colorat așa multe animale mari, precum hipopotamii sau elefanții, iar roz era nemulțumit că nu era folosit aproape deloc.

Ideea acestei cărți mi s-a părut foarte interesantă și o recomand tuturor copiilor.

6. Ziua când creioanele colorate s-au întors, de Drew Daywalt

Duncan iar a dat de bucluc cu creioanele lui colorate. Abia le împăcase pe cele plecate de acasă, când se trezește cu un teanc de cărţi poștale. De la cine să fie oare, dacă nu de la celelalte creioane ale lui, rătăcite cine știe pe unde?

Această parte continuă povestea creioanelor buclucașe, iar Duncan trebuie să recupereze creioanele din beci, unde e întuneric, de afară pe oranj și galben, uitate la soare și din alte locuri nepotrivite pentru culori.

Duncan învață să fie mai ordonat, lucru pe care și eu îl tot exersez, să păstreze curățenia și să se poarte mai frumos cu lucrurile lui.

7. Domnul Sconcs, de David Walliams

Îl cunoșteam pe David Walliams și stilul său din celelalte cărți scrise de el și citite de mine, iar domnul Sconcs a fost pe măsura așteptărilor: super haioasă. Duhoarea domnului Sconcs se simte de la două poşte. Asta nu e neapărat de mirare, pentru că trăiește pe străzi.

Dar bătrânul se dovedeşte a fi un prieten de nădejde şi micuţa Chloe îl găzduiește pe ascuns în magazie. Surprizele nu se opresc aici. Între timp casa ei devine scena unor situaţii inedite, iar domnul Sconcs scoate la iveală propriile mistere. Pentru că fiecare vagabond are povestea lui.

Tot felul de stări am avut la această carte: am fost supărat pe colegele lui Chloe de la școală care o supărau mereu și uneori, pe mama ei, care mințea pentru a părea altfel, am râs cu domnul Sconcs și Ducesa lui, nu am înțeles de fiecare dată încăpățânarea lui și mai ales pretențiile uneori exagerate.

În final, după multe peripețiI, familia lui Chloe a devenit cu adevărat o familie. 

8. Broscoi și Brotac sunt prieteni, de Arnold Lobel

Cu bună dispoziție, umor și tandrețe, cele cinci povestiri din "Broscoi și Brotac sunt prieteni" ne vorbesc despre unul dintre cele mai importante lucruri din viață: prietenia.

Cartea aceasta ne-a fost citită, în clasa întâia, la ora săptămânală de lectură și a avut mare succes în întreaga clasă. Sunt povestiri amuzante, cu textul potrivit pentru noi copii, iar cei doi sunt adorabili.

Prima poveste Primăvara și cea cu scăldatul sunt preferatele mele.

Îmi place și acum prietenia dintre Brotac și Broscoi.